Bunicei mele trebuie să îi mulţumesc cel mai mult pentru tot ce mi-a oferit în viaţă, şi tot ce m-a învăţat, de fapt asta am primit de la ea, o învăţătură destul de bună despre viaţă!
Pe bunicul meu nu l-am cunoscut, cel de la care a primit numele de Iorga Ioana.
Bunica a fost cam forţată să se marite cu el, că de, aşa era pe atunci, trebuia să te măriţi cu cine ţi se zice să te măriţi.
Nu ştiu cum îl cheamă pe bunicul meu, pentru că bunica mea a evitat de multe ori să vorbească despre el, din cauza caracterului violent pe care l-a avut, şi ce fel de om a fost. Mai pe scurt un beţiv, un nenorocit şi un animal.
Bunica a fost cea care a suferit cel mai mult dintre toţi fraţii, şi dintre toţi fraţii numai unul a ajutat-o cât de cât, acum la bătrâneţe.
A stat prin mai multe oraşe: Braşov, Piteşti, Timiş, Târgu Jiu. Din fiecare s-a mutat pentru că nu a avut încotro. O să revin altă dată la problema mutării.
După ce a crescut mama mare, bunicul a murit (ciroză), iar bunica s-a recăsătorit cu un basarabean, care tocmai ieşise din închisoare (fusese închis politic), dar şi aici bunica s-a înşelat, pentru că nici ăsta nu era întreg la minte. Numele ei a devenit Tăbăcaru Ioana.
A reuşit să treacă prin multe greutăţi, şi mi-a dat dovadă că totul poate fi învins, că întodeauna este o scăpare.
De fiecare dacă când îmi povesteşte despre viaţa ei îmi spune ceva nou, ceva ce mă lasă cu gura cascată, şi parcă nu îmi vine să cred că cineva, şi mai ales o femeie, a putut să treacă prin aşa ceva în viaţă.
Mi-aş dori câteodată să văd cu ochii mei ce îmi povesteşte, dar nu văd, ci reuşesc să îmi imaginez.
A lucrat la ţesătorii, fabrici de confecţii, şi a iesit la pensie, banii pe care îi ia pentru anii munciti sunt nimic, dar din acei bani ea reuşeşte să o pună deoparte de fiecare dată, şi ca să pună capac, m-a pus şi împuternicit la contul ei, poate o să am vreodată nevoie, şi de fiecare dată când vorbesc cu ea la telefon îmi zice sa iau de acolo dacă am nevoie, nici dacă aş fi super nevoiaş cred că nu m-aş atinge de ei.
A stat la Târgu Jiu până a iesit la pensie, după aia s-a mutat la ţară, la Călui, acolo a împarţit cu 2 din fraţi o curte şi a ieşit fix un coridor pentru fiecare şi 3 case. Garduri peste garduri şi certuri peste certuri, că de, aşa e între fraţi, cică.
Acum primăvara, vara şi toamna stă la Călui, iar iarna vine la Târgu Jiu, pentru că nu mai are ce face acolo, şi cât stă la ţară, munceşte tot pentru mine, fratele meu şi pentru mama.
Este nascută pe 10 mai 1940. Deci mai are puţin şi face 70 de ani, nu am cum să uit. 