Sau Nicu, cum îi zicea bunica, pentru că nu îl putea striga “Sviatoslav” 
A fost bunicul meu vitreg, nu pot vorbi despre bunicul meu bun pentru că nu l-am cunoscut, şi cum am zis, bunicei mele nu îi plăcea să vorbească despre el.
Nu am mai avut şi din partea tatălui pentru că mama nu s-a căsătorit niciodată cu tatăl meu, iar tatăl meu m-a părăsit când eram mic, deci fără bunici din partea lui.
Bunicul, sau “Tataie” cum îi ziceam, era o persoană foarte ciudată, avea impresia că poate să facă orice vroia cu ajutorul minţii.
Provenea din Basarabia, fugise pe sub trenuri să scape de Siberia, alte rude de ale lui nu au avut norocul lui, dar el a scapat.
A venit în Romania, mai exact în Piteşti, a făcut ceva şcoală (electrician, daca îmi amintesc bine), după s-a apucat de politică.
A fost închis 14 ani ca deţinut politic, victimă a regimului comunist, în puşcărie a primit un ciocan în cap, şi şi-a pierdut toată memoria, permanent.
A trecut o perioadă până a început să înveţe să vorbească, să afle cine sunt părinţii lui, să scrie şi să citească, a avut noroc că a trăit.
Dar a rămas cu sechele, întodeauna avea impresia că e urmărit, făcea nişte şedinţe yoga, încerca să doarmă cu ochii deschişi (asta ca să fie sigur ca nu e urmărit), mă “minţea”, să zicem aşa, că pot vorbi cu cine vreau prin telepatie, şi îmi băga tot felul de chestii în cap.
Înainte de bunica mea, el a mai avut o nevastă, care a murit de cancer, iar cu acea femeie a mai avut un copil Nicolae sau mai bine zis “Nicuşor” care a stat în Titu lângă Bucureşti şi s-a căsătorit şi el, dar a avut aceeasi soartă ca tatal lui, a rămas fără nevastă, şi cu 2 copii.
S-a mutat într-un final, cu bunica, cu mama şi Nicusor la Târgu Jiu, au luat un apartament cu 3 camere la marginea oraşului.
Au decis că apartamentul cu 2 camere care era în Titu să rămână lui Nicuşor când creşte, iar mamei să îi lase apartamentul de la Târgu Jiu.
Timpul a trecut, eu m-am născut, mama s-a căsătorit cu cineva pe care nimeni nu îl agrea, mai ales bunicul meu, iar ideile bunicului deveniseră obsesie. Vroia să construiască o casă la marginea Bucureştului.
A început să nu mai vină pe acasă, stătea mai mult la Bucureşti, cu chirie, strângea orice bănuţ, îşi cosea şosetele, lenjeria, hainele, lipea încălţămintea, şi construia casă. Cumpărase gater, pentru că vroia să facă totul singur (bine, nu chiar singur, dar nu vroia sa ia totul gata făcut), plătea şi întreţinere la unul din copii lui Nicuşor, pentru că Nicuşor nu a vrut să facă 2 copii, dar bunicul da, şi i-a zis să mai facă un copil că îi dă el bani de întreţinere şi şcoală.
S-a îmbolnăvit, stând numai prin cămăruţe prin nu ştiu ce case mizere pentru a plăti mai puţin, a facut infarct miocardic, l-au salvat, a mai făcut odată, şi l-au găsit întins pe stradă mort.
Mai sunt destul de multe aspecte, dar cu timpul o să revin la el.
A murit în 1996 de infarct miocardic.