Despre ea nu ştiu foarte multe, nu ştiu pentru că nu am apucat decât 4 ani din viaţa ei, şi nu am văzut-o prea des.
În schimb ştiu că străbunicul meu a iubit-o foarte mult!
Altceva ce ştiu despre ea sunt frânturi din ce îmi povestea şi îmi povesteşte bunica mea când apucăm să stăm de vorbă.
A apucat să îşi vadă copii mari, pe toţi cu casa lor, şi a apucat să îşi vadă nepoţii şi unuii strănepoţi.
Cred ca a dus o viaţă destul de zbuciumată, ţinând cont de numărul de copii şi de faptul ca ea se gandea la ce să le pună pe masă.
Când mă gândesc la ea, îmi vin în cap “Moromeţii”, cam aşa erau şi ei, acolo la marginea satului, plini de datorii şi muncind în fiecare zi.
Gradele de rudenie dintre ea şi majoritatea din sat erau destul de mici, câteodată mă gândesc că poate tot satul a fost creat de 2-3 familii, atunci, de mult.
Îmi amintesc de curtea casei care pe atunci era plină de muşetel vara, plină de viaţă tot anul! De câte ori mă duceam eram parca într-o poveste, totul verde şi plin de culori.
Acum, păi acum totul e gri, parcă prea trist, gardurile acelea din scânduri învechite în timp au dispărut, au aparut garduri din ciment (gri). În locul grajdurilor au apărut diferite construcţii pentru depozit şi unelte (tot gri sunt), verdele a devenit şi el gri, nu a mai crescut muşetel, pomii în care mă suiam în fiecare an după “corcoduşe”, cireşe, pere, mere, dude au dispărut, maşinile şi-au făcut din ce în ce mai des prezenţa, iar feţele celor care mai sunt acolo nu mai sunt aşa zâmbitoare. Trist.
Dacă străbunica ar vedea ce s-a ales din “grădina” ei, cred ca şi-ar pune mâinile în cap.
A murit în 1988, deci când aveam eu 4 ani.